miercuri, 28 ianuarie 2015

Ceva frumos


Azi la Serbia a fost cină bogată după pranz copios, ambele formate din diverse feluri de animale moarte și tratate trermic. Eu și colega am decis că o plimbare e numai bună ca să nu ni se pună colesterolul pe vene. În plimbare asta am găsit ceva frumos.  
Pentru că n-am priceput ce mai este interzis la magazinul respectiv în afară de fumat, am făcut niște poze prin geam, așa... mai palmat.


Ajuns în cameră am băgat repede textul în translator si mi-a iesit : Vă rugăm sunați la ușă!


Cunosc eu unu care ar fi sunat și ar fi degerat așeteptând la ușa aia, numai să bage un ochi la minunile dinînauntru.

Dacă am timp și prind momentul potrivit, mâine vin cu poze de la alt magazin plin de sticle, sticluțe și sticlușoare.

Timp ar fi fost el și azi dar proprietarul părea cam  nervos iar eu știu că cioburile aduc fericire doar dacă nu-ți trec prin vene.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Sfânta Diluție

CS: auzi ce țin aici în mână
Eu: porcule
CS: o carte, orthodoxia și homeopatia
CS: lol
Eu: lol
Eu: nu cred, poză
CS: na


Deci bulinele există. Sau pretind că. 
Chestia asta e cam așa: dacă dintro carte Științifico-Fantastică s-ar înlocui S-ul cu încă un F, ar rămâne roman FF adică Fanatico-Fantastic. Oare cine e interesat de așa ceva și cine ar da și bani pe așa ceva? Dileme dileme.
Și o surpriză: taica părintele, pardon dom doctor, pardon profesorul Filimonov a ținut conferință acum o lună la București și Timișoara. L-am ratat, asta e.
Necredincioșii sunt rugati să moară de ciudă. Autorul arată fix ca un doctor:


 Poate data viitoare îl prindem, sau îl prinde cine trebuie. Domnului să ne diluăm!

vineri, 23 ianuarie 2015

Fericirea este un ghetou

Când vă lipsesc mai mult, așa să știți, că nu există blogări buni ci doar postaci teribil de nefericiți.



Există o corelație între nefericire și creativitate. Cu cât inima suferă adâncită în tristă mizerie, cu atât mintea caută să exploreze prin orice prilej și cale noi soluții de exhaustare a durerii.

Îmi place muzica. Nu sunt cult, nu sunt selectiv, dar o voce bună pur și simplu mă droghează.
Am ascultat albumul de debut al lui Sam Smith pe repeat la infinit și mă gândeam: dacă ăsta e debutul (peste un milion de albume vândute în 2014) să vezi ce scoate în 2015!
La fel gândeam acum câțiva ani când Adele îmi forase tuneluri melodice prin timpane. Eram convins că... Dar nu.

Va închipuiți ce moacă am făcut când am citit că Sam Smith are un iubit cu care e fericit? Fix aceiași mutră ca atunci când Adele a anunțat că renunța la muzică pentru a se dedica relației cu iubitul ei. Am fost împărțit între dezamăgire și corectitudine falsă, am simțit simpatie pentru ei și scârbă de mine. Adică da, oamenii ăia au dreptul să fie cu cineva, au dreptul la o felie de bucurie, dar eu consum fix ceea ce le iese lor din suflete când sunt singuri și triști. Pentru că ei sunt artiști.

Azi dimineață am citit că Sam Smith a plâns la un spectacol. E single din nou. Ah da, și Adele scoate un nou album. Știu că sunt nemernic cinic dar măcar sunt cinstit. Mă bucur sincer că oamenii aia s-au despărțit. Pentru mine ar fi perfect dacă Adele și Sam s-ar căsători. Nu sunt sigur că s-ar urî, dar probabil s-ar neferici reciproc. Ceea ce ar fi perfect, pentru că pentru că fericirea este castrarea creativității. Fericirea este un ghetou din care paradoxal ieși abia când tragi lozul necâștigător.

miercuri, 21 ianuarie 2015

Socrul cu trei putori


A fost odată ca-n cele mai viral reclame, un sexagenar ce în parc juca dame. Ar fi jucat poate și șah, dar pe la sportul minții era praf. Al nostru domn fuma vârtos mutând la puluri ca un boss. Și ca orice pensionar, plângea al tinereții pierdut dar. Se scărpina în rare plete și se vaită că n-are fete; că după ani de sex cu năbădăi i-a făcut baba trei flăcăi. Acuma-s toți la casa lor și nu-i mai calcă prin pridvor. 
Dar când aproape că plângea, pe umăr iaca-l bate cineva.

- No hai acasă măi Vasile că am pățit nenorocire. Mai știi că toți băieții noști au luat mari credite la bănci? Hai, ia de coalea un Extraveral să-ți tină inima buștean. Băieții noștrii ca și alți melteni avură credite în franci elvețieni. Și acum tot noi tragem ponoasele,că gorobeții și-au pierdut cu toții casele. Să știi că pentru mine e a mai gravă și cruntă oropsire; decât cu trei nurori în gazda, mai bine merg la mănăstire.

Abia atunci al nostru bun pensionar văzu că viața ia făcut un dar.


- Mai dă-o încolo măi fimee de necaz și pune oala mare de sarmale pe aragaz. Că-i fi tu mama amărâtă a celor trei feciori, dar eu sunt socrul norocos a celor trei nurori!

Foto: de aici


marți, 20 ianuarie 2015

miercuri, 14 ianuarie 2015

Răsărit, bale și ochi înlăcrimați


Îmi obosește vederea tot mai mult și nu găsesc un moment să-mi iau trimitere la oftalmolog. Cred că în curând. În curând o să încetez să dau vina pe frig, pe oboseală ori calculator și o să deschid ochii larg către doctor. Deocamdată merg să-mi câștig traiul. Merg. Afară e ger de-mi degeră scuipatul. Trebuie să merg, altfel îngheț.

Lumea vazută prin umori de protecție nu e chiar totuna cu realitatea. Am realizat asta acum două ceasuri când într-un moment de inspirație am făcut cu telefonul poza de sus. Exact așa văd eu lumea. Câteva secunde mai tarziu a doua poza a dezvelit crud adevărul. Lumea nu e joc de cețuri și umbre. Tocmai răsărea soarelele peste Mordor și era tragic de frumos.


luni, 12 ianuarie 2015

Omul cu paltonul maro de la marșul Charlie Hebdo



E un bufon sau gentilom? E omul bun printre cei răi sau omul rău printre cei buni? E oare gata de sfidare, ca o diaree țâșnind artezian dintre atâtea cururi prezidințiale cuprinse-n menghini de crispare? E un amic al morților căzuți pe dale sau inamic al ucigașilor de glume zise din creioane? Nonconformist sau conformat al unei mode speciale?

Probabil nu-i nici una dintre ele și dacă cineva fără sechele i-ar trage-n jos de țoale, cu toții am vedea că pe sub straie maronii de jale, tataie președinte poartă pijamale.